Jurnal de calatorie – Londra

December 27, 2009 scris de  
In categoria Gossip

Autor: Alexandra Negrea

Aventura mea a fost scurtă. M-am dus în Anglia pentru 2 interviuri, unul în Londra şi unul la Cambridge şi totul era plănuit pe 3-4 zile. De când mă ştiu Londra era pentru mine un oraş magic, loc al reşedinţei roiale, plin de gentlemani inteligenţi, tipic blonzi cu ochi albaştrii, şi englezoaice fandosite dar şarmante. Azi însă am găsit-o altfel.

1Ceea ce a dat un mare plus la experienţă a fost primul meu zbor. Nu conta faptul că era o campanie low-cost şi eram 125 de persoane grămadă eu simţeam că zborul decolează pentru mine. Eram atât de fericită că eram singură şi aveam acel sentiment de independenţă totală. Ca şi fizician înrăit am fost fascinată de avion de la aripioarele de pe aripi la zgomotul motoarelor, la forma botului şi la picăturile de apă de pe geam ce în timpul zborului erau cât vârful unui ac. Senzaţia de decolare e din altă lume şi m-am decis pe loc că vreau să devin pilot de avion. Zborul era noaptea şi datorită schimbării de fus orar era atemporal, tot timpul era ora 6 şi ceva. Am avut noroc că am prins un loc lângă geam şi că era noaptea! Oraş după oraş îşi desfăcea arterele portocalii ca nişte efuziuni de lavă pe pământul negru. Răsăritul încerca să ne prindă din urmă cu fâşii de lumină interferentă. Într-o fracţiune de secundă pilotul a anunţat că ne pregătim de aterizare şi coborând sub pătura de nori lumina a început să dezvăluie o mare întindere verde a insulei britnaice practic peticită şi cusută cu şiruri de copaci şi vegetaţie.

6Ajunsă la Londra am străbătut centrul pe jos câtva timp şi am descoperit o grămadă de oameni de toate etnicităţile, naţionalităţile şi culorile într-un oraş mare şi grăbit care se prăduşte sub greutatea propiului succes. Pe stradă erau în mare 2 tipuri de oameni: localnicii care se grăbeau să ajungă la servici, se îmbrânceau pe stradă şi treceau NUMAI pe roşu la trecere şi turiştii se simţeau ca într-un safari.

Metroul
e unul din lucrurile care trebuie încercate în Londra. Acum e curat, eficient, rapid, ieftin şi efectiv lejer în afara oreleor de vârf. Mi s-a părut un exemplu clar de vedeţi că se poate? Practic nu poţi intra dacă nu ai bilet şi o dată ajuns în sistemul „underground” poţi să te plimbi cât vrei să schimbi oricâte linii nu contează.

Nu am vrut să văd locurile pline de turişti gen Piccadilly şi Casele Parlamentului sau Palatul Buckingham pentru că nu aveau cum să fie mai mult decât clădiri (respectiv o piaţă) care arătau exact ca în pozele de pe internet şi aşa au şi fost. Oxford street era mai excitantă pentru că fiind un bulevard al cumpărăturilor era dinamică şi în schimbare. Mă aşteptam să găsesc eleganţă totală în decoraţiuni de crăciun şi magazine celebre de haine dar ca în orice loc de pe pământ se găseau şi lucruri chitsch şi nu rar. Baker Street a devenit în cele două zile locul meu preferat, chiar dacă era aglomerat, nu ştiu de ce. Pe acolo e The Globe, a stat Sherlock Holmes, Madame Toussaud şi acolo au fost multe concerte… probabil au rămas lucrurile extraordinare în atmosferă. De câte ori aterizam cu metrou aici aveam acele sentiment de acasă, că totul va fi de acum bine, eram unsă la suflet! Baker Street compensa pentru restul jegului din Londra.

5Stundeţii de acolo m-au stupefiat. Sunt exact ca cei mai beţivani studenţi a noştrii. Nu se gândesc că alţii râvnesc să fie acolo, mami şi tati le plătesec şi ei au problemele lor de identitate aşa că beau, non-stop şi nu merg la cursuri. Bine ăsta ar fi stundentul mediu la una din facultăţile cele mai bune. În afară de metrou, Baker Street şi ce o mai fi frumos în Londra o marcă pozitiva a avut-o şi universitatea la care am avut interviu. E un loc pe care nu mă aşteptam să îl găsesc acolo.

UCL (University College London)
e absolut faascinat! Are propiul său spital (clădirea mare cu multe geamuri albastre) unde studenţii de la medicină fac practică, propriul său Observator astronomic, undeva lângă Londra şi o grămadă de profesori internaţionali şi foarte de treabă! Pe când am ajuns la interviu mă întrebam unde se ascundeau oamenii de treabă. Au şi un mediu stundeţesc foarte fain şi toată universitatea e ca o oază în mijlocul Londrei.

7A urmat apoi contrastul cu Cambridge. Încă o dată trebuie să le laud calea ferată întrucât au trenuri către Cambridge şi din jumatate în jumatate de oră care nu întârzie, nu au şofer şi circula şi doar cu 5 pasageri! (pot confirma). Oraşul e mult mai tipic britanic decât Londra. Asta de la case la oameni la orice. Are 130 000 de locuitori dar pot să vă asigur că e cel puţin de 2 ori mai mare sau cel puţin mai impunător decât un oraş românesc cu atâţi locuitori. Oraşul îşi trage seva în cea mai mare parte din universităţi şi are o faţadă superbă. Este pătat cu micuţe magazine pestriţe şi ascunse. Cred că autoarea Harry Potter a avut de unde se inspira.

Totul era ca în poveşti, priveliştea, grădinile, clădirile iar oamenii erau totuşi distinşi faţă de cei din Londra. Aşa că m-am întors acasă cu o groază de cadouri pentru oamenii extraordinari din România şi sentimente mixte faţă de Anglia şi faţă de Londra.

Comments

  • Foarte frumoasa descrierea! Dupa ce am citit acest articol sunt si mai convinsa ca imi doresc sa studiez acolo, sa cunosc micile orase, totul!
    Interviul cum a decurs? Mi-as dori sa stiu daca a mers bine.
    Mult succes in continuare!

  • u.v

    noi avem impresii bune despre toata lumea, si toata lumea are impresie rea despre noi, partea aiurea ii ca dupa ce cercetezi problema se cam schimba sensurile.trist ca exact invers

  • GABONEZU

    Frumoasa naratiunea si o parere cinstita.
    Toate capitalele lumii si-au pierdut identitatea datorita politicilor demografice,
    de emigratie necontrolata si ,de ce nu,puturoseniei localnicilor.
    Asa ca…

  • ramona

    foarte tare! imi place ,foarte dragut scris
    auzi,tu esti din papiu ,tg mures?scuze daca am gresit 😀

  • Ale

    A fost ok. La Londra chiar numai am discutat cu un posibil viitor profesor. A fost foarte interesant. Chiar mi-a placut. Era entuziast in materia pe care o preda (atmosfera planetara). La UCL (University College London) am aflat cu o zi inainte ca am o oferta de loc cu niste conditii (note de peste 9 la bac). Pentru Cambridge interviul a fost ca un examen dar si aici profesorii era binevoitori si nu te faceau sa te simti ultimul om din lume daca nu stiai ceva (ca unii profesori de ai nostri). Chiar zilele trecute am primit si de Cambridge oferta conditionala asemanatoare (note ceva mai mari in bac). SI tie foarte mult succes Cristina si daca inca nu ai aplicat mi-ar placea sa te ajut daca ai intrebari. 😀

  • Ale

    Da ramona sunt din Papiu, Targu Mures. 😀

  • Alice

    Buna, Alexandra imi place mult cum ti-ai exprimat parerea despre Anglia, succes in continuare, poti te rog , daca vrei sa imi lasi un email sau ceva de genul , sti , as vrea sa ma duc si eu sa studiez in Anglia si as vrea sa te rog sa imi dai niste detalii despre cum as putea sa ajung sa fac asta, multumesc!

  • Andreea

    Alexandra daca se poate as vrea si eu sa dau de tine pe mess sau pe yahoo . M-ar interesa sa vb cu tine anumite subiecte . 🙂 Spune-mi daca sa iti las adresa mea sau nu . nu stiu daca mail-ul se vede din comentariu

  • marius

    sal ,cn stie cv de un liceu bun in londra pls bagati id asta liv_torres_el_nino multumesc mult :*

  • vera

    nu vreau sa ma laud, dar am o voce suuper tare. am facut canto 6 ani, tobe 4ani, si chitara 3. stiti vreun liceu bun de muica in bucuresti ? daca se preda si putin actorie ar fi perfect :p

  • elena

    vreau si eu un liceu in londra de muzica si actorie, stie cineva ? 😀